Mă acoperă o haină
Uneori prea strâmptă,
Alteori prea largă.
Simt cum mă sufoc,
Cum mă zbat şi cum dau cu pumnii,
Cum freamăt şi plâng.
O simt cum se-nvecheşte
Şi prinde rădăcini.
Mă cuprinde o stare de angoasă.
Să mă lepăd de ea nu pot
Şi îmi vine să strig,
Să îmi orbesc privirea.
Neputinţa, haosul, disperarea
Există în desuurile ei,
Dar mai e şi alinarea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu