pam pam pam.... I was dancing... :)

Haina (prima mea poezie)

Mă acoperă o haină
Uneori prea strâmptă,
Alteori prea largă.

Simt cum mă sufoc,
Cum mă zbat şi cum dau cu pumnii,
Cum freamăt şi plâng.

O simt cum se-nvecheşte
Şi prinde rădăcini.
Mă cuprinde o stare de angoasă.

Să mă lepăd de ea nu pot
Şi îmi vine să strig,
Să îmi orbesc privirea.

Neputinţa, haosul, disperarea
Există în desuurile ei,
Dar mai e şi alinarea.

Mi se pare aşa o prostie să spui că nu alegi să iubeşti pe cineva. Eşti incapabil mintal de alegeri? Asta pretindem toţi în viaţa de zi cu zi: suntem raţionali, echilibraţi, cu principii puternice. Este important de ştiut că odată aleasă persoana de langă noi, ea întruneşte nişte criterii, dar are şi alte minusuri pe care fiecare din noi le are. Sunt revoltată. Sunt o proastă!

Suntem sortiţi să fim trişti. Doamne, am o dispoziţie uneori... de zile mari. *citisem o carte de Simone de Beauvoir