Aiurea

Cand in sfarsit si-a dat seama incotro se indreapta viata ei, intrarea unui strain in comunitatea de persoane cunoscute dansei a schimbat ce a fost creat pana acum. Simtul lui s-a impregnat in viata ei, parfumul pe care il purta o bantuia in miresmele zilnice, vocea lui perturba tacerea intepatoare ca niste pocnituri ucigatoare, era fantasma atotstiutoare care aparea si disparea ca vantul verii.
Statea sa isi analizeze viata nestiind in ce stare va fi ea in timpul apropiat; depindea de acea persoana ipocrita si imprevizibila. O personalitate complexa si misterioasa era agatata de viata ei ca un fir de ata tragand de o bara intr-un perfect echilibru. Cu fiecare intrevedere a lor, parea mai deprimata si a ajuns in momentul definitiv al starii critice, cand singura in intuneric sufletul incepea sa paraseasca trupul. Vorbea in gol si parea ca tot ceea ce exista era... de fapt nimic.
Gradina trandafirie a baltii de sange s-a impregnat in fata pamantului. Mana parea un camp de joaca al copiilor psihopati si teribilisti: linii curbe se intrepatrundeau cu linii orizontale si verticale. Ochii erau usor scosi din orbita si erau atintiti in fata la 100 de metri.
Acum tot ce a mai ramas era trupul neinsufletit; sufletul cauta razbunarea acuta si mult dorita. Cauta ceva ce a pierdut, ce a lasat in urma, orice. (creat in 2007)

De ce ne simţim atât de tipic? De ce oamenii caută tot timpul să se simtă conectaţi cu o persoană? De ce ne irosim vieţile căutând lucruri de care nici nu avem nevoie?
Prosţut şi fără speranţă în acelaşi timp. Simt că tavanul s-ar prabuşi asupra mea.
Adevărul este că... suntem plictisiţi de vieţile noastre. Viaţa. Încercăm totdeauna să o facem mai liminoasă, mai frumoasă, mai specială. Noi şi noi feluri de a ne satisface. Cum pot fi fericit? Ce mă face fericit? Fericit, fericit, fericit. Şi partea proastă e... că nici eu nu cred că mă pot opune. Cel mai important e să nu trăim în iluzii. Deşi a fost spus şi respus, nimeni nu conştientizează acest lucru.
(fragment din jurnal)