De ce ne simţim atât de tipic? De ce oamenii caută tot timpul să se simtă conectaţi cu o persoană? De ce ne irosim vieţile căutând lucruri de care nici nu avem nevoie?
Prosţut şi fără speranţă în acelaşi timp. Simt că tavanul s-ar prabuşi asupra mea.
Adevărul este că... suntem plictisiţi de vieţile noastre. Viaţa. Încercăm totdeauna să o facem mai liminoasă, mai frumoasă, mai specială. Noi şi noi feluri de a ne satisface. Cum pot fi fericit? Ce mă face fericit? Fericit, fericit, fericit. Şi partea proastă e... că nici eu nu cred că mă pot opune. Cel mai important e să nu trăim în iluzii. Deşi a fost spus şi respus, nimeni nu conştientizează acest lucru.
(fragment din jurnal)